În ultimii ani s-a promovat și s-a inoculat în viața de familie un curent numit parenting . Se ține insistent cont de specificul și unicitatea copilului și asta pare normal. Fiecare copil este unic și trebuie tratat ca atare.
La prima vedere nu putem spune că acest curent este eretic sau împotriva Scripturii, dar în ceea ce privește viața de familie și creșterea copiilor, analizând conform cu învățarura biblică, este distructiv la fel ca psihologia, filosofia sau alte științe dacă nu pornesc de la un fundament biblic.
Parentingul susține mai multe principii corecte, iar noi ca biserică suntem de acord, le promovăm, le acceptăm și le recomandăm familiilor.
Un astfel de principiu este format împotriva abuzului în familie sau la școală. Cu toții avem amintiri de la școală când profesorii aveau libertatea, atât în perioada comunistă cât și în perioada postcomunistă, să îi lovească pe copii sau să îi pedepsească în mod extrem, uneori chiar sadic.
Din păcate în acest principiu este strecurată subtil, o idee care are de-a face cu împotrivirea pentru Cuvantul lui Dumnezeu. Influența acestei idei pătrunde tot mai des în adunare atunci când părinții ajung la disperare și nu mai pot sa facă față la atitudinea sau comportamentului copilului. Nu toate informațiile despre parenting găsite în online sau offline au la bază învățătura lui Dumnezeu despre creșterea copilului, ceea ce face ca aceste informații să devină periculoase pentru familii.
Parentingul promovează foarte mult că fiecare năzbâtie sau lucru rău pe care îl face copilul este defapt o descoperire a sinelui, un pas care lucrează la dezvoltarea lui emoțională și socială.
Acest sistem ideologic nou își pune amprenta de cele mai multe ori și în familiile de credincioși. Această libertate a copilului de a-și asimila identitatea, trăsăturile de caracter, personalitatea sau înclinațiile duce până la descoperirea identității de gen, care este o erezie refuzată și condamnată vehement de biserică! A lasă copilul să descopere dacă este fată sau băiat, fără ca părinții să se interpună sau să influențeze această decizie a lor.
Biserica nu susține violența în familie sau abuzul copilului, dar în Proverbe 22:6 scrie Învaţă* pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. ceea ce presupune, conform cu scriptura, o învățare necesară și obligatorie pentru copil. Dincolo de orice tipar din online sau din cărți, tiparul care trebuie implementat în viața copilului este tiparul Scripturii.
Din păcate biserica trece printr-un analfabetism biblic, nu cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu, deși auzim atât de des predici, versete și îndemnuri. Când credinciosul, din lipsa de cunoștințe, apelează la ce găsește în lume, devine îndemnat de lucrurile din lume.
În ce privește educarea și disciplinarea copiilor conform versetelor din Evrei 12:5-11 Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu* dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe* cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.”Suferiţi* pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? v11. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada* dătătoare de pace a neprihănirii, avem datoria sfântă de a ne educa, învăța și disciplina copii încât să stea lângă principiile Scripturii. Proverbe 22:15 Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua* certării o va dezlipi de el.
Proverbe 23:13-14 Nu* cruţa copilul de mustrare, căci, dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri! Lovindu-l cu nuiaua, îi* scoţi sufletul din Locuinţa morţilor. Din păcate aceste programe de parenting nu vor scoate niciodată în evidență aspectul mântuirii sau al vieții de credință. Nu ne învață că pedeapsa are și un efect pozitiv în viața copilului. Acest sistem diavolesc al Europei urmărește ca un copil să aibă mai multe drepturi decât un părinte și chiar încurajează ca fiecare copil să apeleze la autorități împotriva propriilor părinți.