Trăim într-o viață în care găsim tot felul de lucruri nefolositoare și Cel Rău, cu atât mai mult, încearcă să ne schimbe prioritățile, oferind ca alternativă lucruri fără valoare, fără câștig spiritual, iar lucrurile sfinte și valoroase pentru sufletul nostru să devină mai puțin importante.
De aceea în versetul 7 Isus le spune ucenicilor: ”vă este de folos!”. Pentru El a vrut să implementeze în mintea ucenicilor acest aspect al lucrurilor folositoare!
Lumea din ziua de azi este umanistică, adică îl pune pe om în centrul tuturor lucrurilor. Acest curent promovează importanța simțirilor – este important ca omul să se simtă bine. Acest curent este preluat astăzi și de biserica: rolul bisericii devenind umanist, mai mult decât cristic! Programele, predica și închinarea devine pe placul oamenilor, transformând astfel misiunea sfântă a bisericii, într-un spectacol pe gustul oamenilor.
Tot în umbra umanismului avem și filosofia de viață care ne spune ”fă ce vrei să faci!”.
Valorile morale ale bibliei, ale credinței noastre devin fără valoare. Mai mult pentru a satisface această filosofie în viața noastră, devenim egocentrici și așteptările noastre se îndreaptă spre biserică: biserica trebuie să facă așa cum îmi place mie!
Astfel lucrurile fără de folos devin lucruri fără de folos!
O altă unealtă a Diavolului este relativismul. Nimic nu este absolut, biblia poate fi greșită, căutăm traduceri, nu mai exista valori absolute!
Valoarea familiei este absoluta chiar dacă lumea transformă acest aspect într-unul relativ!
Lipsa valorilor spirituale și relativismul religios se regăsește în termenul de creștin! Biserică este dezgolită de valori spirituale pentru că ascundem relativismul în spatele denumirii și etichetei de creștin. Te poți împărtăși cu trupul și sângele Domnului, te poți închina, poți chiar să slujești pentru ca ești creștin. Lipsa valorilor morale în biserică crează această distanțare între generații și diferența de viziune!
Pentru a finaliza acest gând într-un ton pozitiv, conform cu învățătura Mântuitorului, vă prezint și lucrurile de folos, cele care aduc o creștere spirituală, atât pe plan personal cât și pe plan comunitar.
Relația personală cu Isus este un lucru de folos. Acest aspect al vieții noastre, deși strâns legat de învățătura bisericească, de predică sau închinare pornește din interiorul nostru și ne aduce 3 mari schimbări în viața noastră de credință.
1. Devenim cristocentrici
- El să fie în centrul vorbirii noastre! Vorba noastră trebuie să Îl reprezinte pe Hristos, tonul nostru trebuie să fie conform unei trăiri sfinte! Matei 26:73 Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba* te dă de gol.”
- Acțiunile noastre – Coloseni 3:17 Şi orice* faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi**, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
- Mărturia noastră
Romani 10:9 Dacă* mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
Deși asociem acest verset cu botezul, mărturisirea credinței noastre trebuie să fie o acțiune începută și continuu în viața credinciosului. Mărturia mea trebuie să fie practicată zilnic în viața cotidiană.
Legătura cu Hristos este un lucru de folos! Atunci când El este în mijlocul vieții tale și relația ta cu El se știrbește, simți o lipsă. Păcatul se interpune în viața de credință și toți suntem supuși acestui faliment, dar fiind Hristos în centru, simțim că ne distanțăm de El.
Când pierzi relația cu Hristos plângi, recunoști că ai greșit și cauți să te împaci cu El. Dacă mergi la biserică și simți că te-ai depărtat de el, dacă simți că El lipsește din viața ta, nu sta nepăsător! Ai șansă să repari această relație!
2. Relația cu frații
Relația cristocentrică ne face să apreciem și să căutăm părtășia cu frații, părtășia bisericii. Să îl vezi pe Hristos în frații tăi!
Ioan 17:21 Mă rog ca* toţi să fie una, cum Tu** , Tată, eşti în Mine şi Eu, în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
3. Relația cu Hristos
Oamenii care s-au întâlnit cu Hristos în adevăratul sens al cuvântului, nu pot se rup de biserică, nu rămâne acasă, nu se rupe de părtășia cu frații. În dreptul celor care îl iubesc pe Hristos nu funcționează răspunsul ”eu sunt din biserica Domnului”, pentru asta înseamnă că undeva în spate poate să fie o problemă.
Cei care au o legătură cu Hristos aleg părtășia bisericii.
Luca 22:32 Dar Eu* M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te** vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”
Legătura cu Hristos te face să trăiești altfel
1 Ioan 2:15 Nu* iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă** iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
De ce nu trăim ca lumea? Avem un set de reguli pentru că așa spune biserica? De ce alegem să nu avem o viață duplicitară? De ce alegem să trăim și afară așa cum trăim și în biserică?
Hristos ne cheamă să ne schimbăm viața și să trăim așa cum ne învață El! Pentru că îl iubim pe El, de aceea nu reacționăm, nu mergem unde nu trebuie, nu facem ce nu trebuie!
Iubirea pentru Domnul te face să trăiești cu un dor după El. Să trăim în așa fel încât noi să fim pregătiți pentru venirea Lui!
