Istoric
O istorie a credinței, a rugăciunii și a slujirii
1. Începuturile lucrării – anul 1990
În luna decembrie a anului 1990, s-a constituit un comitet de inițiativă din cadrul Bisericii Penticostale nr. 1 Betel, în colaborare cu Comunitatea Regională Penticostală Oradea, având ca scop deschiderea unor noi biserici în cartierele în care nu existau comunități penticostale. Grupul de inițiativă a fost format din frații Miclea Gavril, Forț Petru, Indrieș Pavel, Vaida Pavel, Potra Ioan, Lucaci Iosif, Bodea Ioan și Bulzan Teodor. Printr-o înțelegere de comun acord, fratele Teodor Bulzan a fost desemnat să conducă acest grup de inițiativă. În urma căutărilor, a fost identificată o clădire în cartierul Ioșia, care putea fi folosită pentru acest scop: de a deveni clădirea bisericii. La vremea respectivă, aceasta era un fost cinematograf, utilizat și ca un cămin cultural, ajuns însă într-o stare avansată de degradare. Pentru ca spațiul să poată fi transformat într-un lăcaș de închinare, Comunitatea Penticostală a solicitat Primăriei concesionarea clădirii. Primarul de atunci era domnul Petru Ungur. Astfel au început demersurile pentru înființarea Bisericii Penticostale nr. 6 Maranata, denumire purtată încă de la începutul lucrării.
2. Renovarea clădirii și inaugurarea bisericii – anul 1991
În luna martie a anului 1991, au început lucrările de renovare și consolidare a vechii clădiri. Acestea au presupus intervenții importante la tavan, la acoperiș și la întreaga construcție, astfel încât spațiul să poată fi folosit pentru desfășurarea serviciilor divine. Înainte de finalizarea lucrărilor, fratele Teodor Bulzan s-a retras din acest proiect, însă demersul a continuat, iar în luna august a aceluiași an lucrările au fost încheiate. În august 1991, a avut loc inaugurarea Bisericii Penticostale nr. 6 MARANATA. Mesajul biblic cu această ocazie a fost vestit de către fratele John Wildriane, președintele seminarului din Burgess Hill, Anglia, și tradus în limba română de către fratele păstor Petrică Ivan.
2. Renovarea clădirii și inaugurarea bisericii – anul 1991
În luna martie a anului 1991, au început lucrările de renovare și consolidare a vechii clădiri. Acestea au presupus intervenții importante la tavan, la acoperiș și la întreaga construcție, astfel încât spațiul să poată fi folosit pentru desfășurarea serviciilor divine. Înainte de finalizarea lucrărilor, fratele Teodor Bulzan s-a retras din acest proiect, însă demersul a continuat, iar în luna august a aceluiași an lucrările au fost încheiate. În august 1991, a avut loc inaugurarea Bisericii Penticostale nr. 6 MARANATA. Mesajul biblic cu această ocazie a fost vestit de către fratele John Wildriane, președintele seminarului din Burgess Hill, Anglia, și tradus în limba română de către fratele păstor Petrică Ivan.
Imediat după inaugurare, fratele Florian Mudura, președintele Comunității Regionale Penticostale Oradea din acea vreme, l-a numit pe fratele Petru Ivan în slujirea de păstor al bisericii, iar pe fratele Mircea Ciuciu ca responsabil al bisericii. Ulterior, în urma Adunării Generale Elective, a fost ales primul comitet al bisericii, format din frații: Bodea Ioan, Cabău Teodor, Chichinejdi Viorel, Jurcuț Florian, Micle Gavril, Potra Ioan și Vaida Pavel. Tot atunci a fost întocmit primul registrul de membri. Din Biserica Betel au venit prin transfer 128 de persoane, iar alte 7 persoane au venit din alte comunități. Astfel, Biserica Maranata a pornit la drum cu un număr de 135 de membri.
Era începutul unei lucrări noi, într-o clădire veche, dar cu dorința de a construi o comunitate în care oamenii să se poată închina lui Dumnezeu, să crească spiritual și să trăiască împreună bucuriile și provocările vieții de credință.
3. Primii ani de creștere și dezvoltarea slujirilor
Un moment important în viața noii comunități l-a reprezentat primul botez în apă, care a avut loc în anul 1992. Acesta a marcat începutul unei perioade de creștere spirituală și numerică, în care tot mai multe persoane au ales să-L urmeze pe Domnul Isus și să se alăture bisericii nou înființate.
Pe măsură ce lucrarea s-a dezvoltat, a crescut și nevoia de slujitori care să contribuie la îngrijirea spirituală a credincioșilor. În anul 1992, fratele Mircea Ciuciu a fost ordinat diacon, iar în anul 1993 a fost ordinat diacon și fratele Viorel Chichinejdi.
În anul 1994, frații Mircea Ciuciu și Viorel Chichinejdi au fost ordinați prezbiteri. În același an, fratele Petru Forț a fost ordinat diacon, iar fratele Gheorghe Cioloș, care venise diacon de la biserica din Incești, a fost ordinat prezbiter. La data de 10 mai 1998, fratele Petru Forț a fost ordinat prezbiter, iar frații Mircea Ciuciu și Viorel Chichinejdi au fost promovați în slujirea de păstori asistenți.
Fratele Mircea Ciuciu a slujit ca păstor asistent până în anul 2001, când a plecat împreună cu familia în Italia, slujind până astăzi ca păstor al Bisericii MARANATA din Bergamo.
În toți acești ani de început, fratele Petru Ivan a avut un rol important în coordonarea lucrării pastorale, slujind ca păstor coordonator până în anul 2006 când s-a pensionat, dar rămânând alături de lucrarea din Maranata până aproape de plecarea în veșnicie în 27 Februarie 2025.
În data de 26 februarie 2006, fratele Viorel Chichinejdi a fost ales păstor coordonator al bisericii, slujire pe care a îndeplinit-o până la data de 15 februarie 2026.
4. Momente deosebite în lucrarea Duhului Sfânt
Istoria Bisericii Maranata nu înseamnă doar organizare, dezvoltare și construcții, ci și momente deosebite de rugăciune, cercetare spirituală și revărsare a Duhului Sfânt.
În anii 1999–2000, biserica a trăit o perioadă deosebită în special în lucrarea cu tinerii. În acei ani, peste 200 de tineri și nu numai, au fost botezați cu Duhul Sfânt.
Unul dintre momentele care au rămas în amintirea celor care au fost acolo, s-a petrecut după o seară de tineret, când un grup de 86 de persoane s-a îndreptat spre casa fratelui Florian Gomboș pentru rugăciune.
Dorința lor de a se apropia mai mult de Dumnezeu i-a determinat să continue rugăciunea și să meargă în jurul orei 22:00 la biserică, pentru că se dovedise neîncăpătoare casa. Rugăciunea a continuat până târziu în noapte, iar la ora 2:00 dimineața credincioșii erau încă adunați în biserică.
A fost unul dintre acele momente în care dorința după prezența lui Dumnezeu a adunat laolaltă mulți tineri și a lăsat amintiri puternice în viața comunității.
O altă perioadă deosebită a avut loc în anul 2008, când biserica a cunoscut o nouă revărsare a Duhului Sfânt. Cu acea ocazie, aproximativ 250 de persoane, atât din Biserica Maranata, cât și din alte părți ale orașului Oradea, au fost botezate cu Duhul Sfânt.
Aceste momente rămân mărturii ale dorinței credincioșilor de a-L căuta pe Dumnezeu în rugăciune și ale importanței pe care biserica a acordat-o lucrării Duhului Sfânt de-a lungul anilor.
5. Nevoia unei noi clădiri
Pe măsură ce biserica a crescut numeric, spațiul în care se desfășurau serviciile divine a devenit tot mai neîncăpător. În același timp, starea vechii clădiri ridica semne de întrebare cu privire la oportunitatea unor investiții majore în renovarea acesteia.
În urma evaluării realizate de către fratele inginer Avram Zaharie-Butucel, s-a constatat că o investiție importantă în reabilitarea clădirii vechi nu era eficientă. În plus, discuțiile cu autoritățile locale au scos în evidență și anumite implicații financiare. În condițiile propuse, valoarea clădirii ar fi fost reevaluată în urma investițiilor, ceea ce ar fi însemnat costuri suplimentare pentru biserică.
În aceste împrejurări, s-a ajuns la concluzia că soluția cea mai potrivită era construirea unei noi clădiri, care să răspundă nevoilor comunității și să ofere condiții mai bune pentru desfășurarea activităților bisericii.
6. Începutul construcției noului lăcaș – anul 1998
În luna august a anului 1998, la solicitarea bisericii, conducerea Primăriei a aprobat eliberarea Autorizației de construire pe terenul pe care se află și astăzi actuala clădire a Bisericii Maranata. A început astfel un proiect deosebit de important pentru comunitate, un proiect care avea să presupună multă muncă, sacrificiu și implicare din partea credincioșilor.
Pe parcursul lucrărilor, frații și surorile au susținut construirea noului lăcaș de închinare atât prin donații, cât și prin zile întregi de muncă voluntară. Fiecare a contribuit după puterile sale, iar dorința de a avea o biserică încăpătoare, potrivită pentru nevoile comunității, i-a unit pe toți în jurul aceluiași obiectiv.
Sunt păstrate și astăzi amintiri despre sacrificiile făcute în acea perioadă. Unele surori duceau acasă cuiele folosite, le îndreptau și le pregăteau pentru a putea fi refolosite pe șantier. Rememorând aceste momente, fratele păstor Petru Ivan a exclamat: „Ce vremuri!”
Dincolo de dimensiunea materială a construcției, asemenea amintiri vorbesc despre spiritul de jertfă, hărnicia și unitatea celor care au contribuit la ridicarea bisericii. Noul lăcaș nu a fost doar rezultatul unei investiții financiare, ci și rodul unei munci colective, susținute de credință și de dorința de a lăsa ceva trainic generațiilor următoare.
După aproape cinci ani de la începerea lucrărilor, la data de 25 mai 2003, a avut loc inaugurarea noii clădiri a Bisericii Maranata. Evenimentul a încununat eforturile membrilor bisericii, care au contribuit cu multă dăruire la realizarea proiectului, precum și sprijinul primit prin donații din afara țării. A fost un moment de bucurie și recunoștință, în care comunitatea a putut vedea împlinirea unui proiect pentru care se muncise și se sacrificase atât de mult. Noua clădire a devenit locul în care biserica a putut continua să se adune pentru închinare, rugăciune, părtășie și slujire.
7. Biserica Maranata astăzi
Privind la drumul parcurs din 1991 până în prezent, putem vedea o dezvoltare importantă a comunității. De la cei 135 de membri care au constituit nucleul bisericii la început, comunitatea a ajuns în anul 2003 la dedicarea noului lăcaș de închinare la 420 de membri, iar astăzi la 815 membri, alături de care sunt implicați în viața bisericii peste 350 de copii.
Lucrarea spirituală și pastorală este susținută în prezent de către 3 păstori, alături de 2 păstori pensionari, 3 prezbiteri și 3 diaconi. Prin slujirea lor, împreună cu implicarea conducerii și a multor frați și surori, biserica își continuă lucrarea de închinare, părtășie, rugăciune, ucenicizare și slujire a oamenilor.
Numărul membrilor și al copiilor arată dimensiunea comunității de astăzi, dar dincolo de cifre se află oameni, familii, experiențe de viață și generații care au găsit în biserică un loc de închinare, creștere spirituală și părtășie.
De-a lungul anilor, mulți frați și surori au contribuit la dezvoltarea acestei lucrări. Unii au slujit în conducerea bisericii, alții s-au implicat în diferite activități, au muncit la construcție, au susținut lucrarea prin donații sau au fost alături de cei care aveau nevoie de sprijin. Fiecare contribuție a avut locul ei în istoria comunității.
8. O moștenire de credință și slujire
Privind în urmă, istoria Bisericii Penticostale nr. 6 Maranata este istoria unei comunități care a pornit la drum cu 135 de membri, într-o clădire veche, aflată într-o stare avansată de degradare, și care, prin credință, rugăciune, muncă și unitate, a ajuns să construiască un nou lăcaș de închinare și să dezvolte o lucrare spirituală importantă în Oradea.
De la primele lucrări de renovare a vechii clădiri, la ridicarea noului lăcaș de închinare și până la dezvoltarea comunității de astăzi, fiecare etapă a adus provocări, dar și motive de recunoștință.
Au fost ani de muncă, de sacrificiu și de rugăciune. Au fost momente în care credincioșii au fost chemați să se unească în jurul unui obiectiv comun, să contribuie după puterile lor și să creadă că, prin ajutorul lui Dumnezeu, lucrarea poate merge mai departe. Au fost și momente de bucurie spirituală, în care rugăciunile și dorința după prezența lui Dumnezeu au adunat laolaltă oameni de toate vârstele.
Această istorie nu este doar despre o clădire sau despre succesiunea unor evenimente, ci despre oameni care au crezut, s-au rugat, au muncit și au slujit împreună. Este o mărturie a implicării multor frați și surori, dintre care unii au rămas în comunitate, iar alții au plecat mai departe, ducând cu ei amintirile și experiențele acestor ani.
Privind spre viitor, dorința noastră este ca aceeași credință, aceeași dragoste pentru Dumnezeu și aceeași dedicare pentru oameni să continue să caracterizeze Biserica Maranata. Ne dorim ca generațiile care vin să cunoască nu doar istoria celor de dinaintea lor, ci și valorile care au stat la temelia acestei lucrări.
Iar peste toate acestea, ne dorim ca Dumnezeu să continue să-Și împlinească planurile prin această comunitate, pentru ca Biserica Maranata să rămână un loc al rugăciunii, al părtășiei, al creșterii spirituale și al mărturiei creștine.
Așa cum spune psalmistul:
„Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi și de aceea suntem plini de bucurie.” Psalmul 126:3
Articol scris de Ciprian SABĂU – secretar și prezbiter, împreună cu frații: Viorel CHICHINEJDI, Petru FORȚ, Mircea CIUCIU, Pavel VAIDA, Gavril MICLE, Florian GOMBOȘ, Ioan MAGHIAR și Petrică IVAN – post mortem.
2026, Octombrie – la aniversarea de 35 de ani de la înființare
Biserica Penticostală Maranata
Suntem o familie, nu doar o biserică! Ne ajutăm reciproc și creștem împreună! Unitatea, dragostea și smerenia sunt standardele care ne ghidează pe calea pocăinței!
Utile
Documente oficiale
Maranata Oradea 2026 © Toate drepturile rezervate