Predicarea între vorbire și slujire – pastor Nelu FILIP – Betel, Oradea
Întâlnirea slujitorilor – 27.04.2024 – schițe luate de Ciprian SABĂU
* Amvonul nu este un lucru de apucat, urcă doar oameni care au ceva de spus
* De la amvon se dă direcție bisericii, vorbește Domnul
* Nu este un loc de manipulare a conștiințelor oamenilor
* Să nu urcați la amvon ci să coborâți la el, vom simți dacă ați umblat cu Domnul, cei din sală văd dacă ne strălucește fața
* Să ferim amvonul de impostori, care pot strica lucrarea Domnului
* Dacă cineva vrea să fie la amvon doar ca să fie văzut – să se cerceteze
* Citiți Ieremia 23:32, Ieremia 27:15
* Vorbirea fără inspirație de la Duhul Sfânt nu înseamnă nimic
* poezia „O om ce mari răspunderi ai” – Traian Dorz, ultimele două strofe
* Amvonul este locul din care biserica își va primi de la Hristos direcția și hrana, noi să fim vasul prin care să vorbească Domnul
* Predicatorul trebuie să aibă sfială, nu dezinvoltură
* Nu este un loc de afirmare personală și nici a părerilor personale: „pe mine nu știu de ce nu mă pune”
* Ilustrația cu Big Ben și ceasul mic – înălțarea ți-a adus anihilarea
* În predicare, este important atât mesajul cât și mesagerul
* Mentalitatea doar de a vorbi la amvon este păguboasă, predicarea nu poate fi orice, trebuie să ducem mesajul Domnului poporului
* Să ne punem întotdeauna întrebarea: ce trebuie să spun Doamne?
* Nu e păcat să îți faci schițe, Domnul nu binecuvântează lenea, cu Moise a stat pe munte și apoi a coborât să îi transmită poporului mesajul primit de la Domnul – asemănare cu nașterea, conceperea mesajului cu Domnul împreună
* Este o ofensă adusă lucrării lui Dumnezeu dacă nu știi ce trebuie să spui când predici
* Întrebări pe care să ni le adresăm: ce trebuie să spun și cum trebuie să spun?
* Rolul introducerii în predică/mesaj: captarea atenției și ideea temei care urmează a fi predicată
1. Aspecte privind predicarea
* Neemia 8:5
* Trebuie să fie o lucrare sfântă, poate fi ispititoare să fii mai sus decât poporul
* Luca 12:48 – pot fi biserici în care nu se cere mult, trebuie să se ceară foarte mult, să ne pregătim pentru această lucrare
* Avem Biblia la amvon, avem Timpul alocat de Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor, avem Timpul oamenilor, care dau din timpul lor, trebuie să prețuim timpul lor – trebuie să fim obligați de aceste 3 aspecte atunci când predicăm
* Fără bomboane ca să nu se supere unii sau alții care au povești de spus
* Amvonul, predicarea să fie prețuite de biserică – de acolo se transmite Cuvântul curat al lui Dumnezeu
2. Poți să păcătuiești de la amvon – 2Timotei 2:15
* Păcatul nepregătirii – „caută”, efort, ce are Dumnezeu de spus?
* Păcatul aroganței – „să te înfățișezi” înaintea lui Dumnezeu – predici doar ca să dea bine celorlalți, adunării, ce tari sunt ei, caută să impresioneze oamenii. Succesul te pune în competiție cu alții, Excelența, cu tine însuți . Domnul dă mesajul. Tu să fii mai bun în fiecare zi
* Păcatul de a nu trăi ceea ce predici – „ca un om încercat”. Să luăm în serios lucrarea de predicare! Pavel spune: să am am grijă să nu fiu eu însumi lepădat. Să se vadă că suntem oameni integri!
* Păcatul ireverenței , a lipsei de respect față de Dumnezeu. Divertisment pentru a atrage oamenii. Când vorbești despre Dumnezeu, să îți dai jos pălăria! Este un loc sacru în biserică, trebuie să se vestească planul lui Dumnezeu pentru om. Poate fi superficialitate.
* Păcatul leneviei, indolenței – „ca un lucrător” – trebuie să muncim. Este păcat să fim superficiali!
* Păcatul incompetenței – „n-are de ce să-i fie rușine”. Nu toți suntem chemați să vestim mesajul de la amvon. De la amvon obligatoriu să fim competenți!
* Păcatul parțialității – „să împărți drept” să predici legea fără har, sau harul fără lege, doar ceea ce-ți place din Sriptură, doar parțial Scriptura
3. Pericole ale amvonului – să cazi în osânda Diavolului
* Predicarea ca scop în sine – predicarea este doar un mijloc, nu este un scop în sine. Scopul predicării este mântuirea oamenilor
* Autoritarismului – folosesc amvonul ca să-și impună punctul lor de vedere, îi tund pe toți, îi critică pe toți după bunul înțeles
* Popularității , avem nevoie de încurajare dar să nu depindem de ele, oamenii sunt subiectivi – să împărțim drept Cuvântul Adevărului
* Divertismentului în predică – când e predica bună și corul de copii e atent, să fim înțelepți – dar predicatorul nu trebuie să fie încrâncenat, să stăm încruntați, sau să nu zâmbim
* Noutatea în predicare – din aceeași Carte – Evanghelia: pocăiți-vă a spus și Ioan și Dl. Isus
* Mesajul relevant – Biblia a fost și este relevantă, să nu găsim mesaje din în afara ei prin ilustrații greșite
* Familiarității excesive cu amvonul, predica. Nu e ca și cum ai bea un pahar cu apă. E bine să avem emoții de fiecare dată…