Omul care a rămas singur
Fotografia care a devenit celebră din cauza întâmplării din spatele ei
În decembrie 1937, în timpul unui meci de fotbal din Londra, între FC Chelsea și FC Charlton, jocul a fost oprit în minutul 60 din cauza ceței abundente.
Din păcate, portarul echipei FC Charlton, Sam Bartram, nu știa că meciul a fost oprit și a continuat să păzească poarta pentru încă cincisprezece minute. Nu a auzit fluierul arbitrului din cauza zgomotului mulțimii din spatele lui. Crezând că colegii săi atacă poarta adversă, a stat cu brațele întinse, 100% concentrat cu scopul să-și apere poarta.
Doar peste încă alte cincisprezece minute, polițiștii de teren l-au abordat și l-au informat că meciul a fost oprit cu cincisprezece minute mai devreme.
Portarul, profund dezamăgit de acest lucru, a făcut celebra afirmație:
„CE TRIST CĂ PRIETENII MEI M-AU UITAT CÂND LE PAZEAM POARTA.”
Cred ca așa se întâmplă și în viață: suntem dispuși să ne sacrificăm pentru binele celorlalți, însă când situația devine “cețoasă” suntem lăsați să ne descurcăm de unii singuri.
Atunci când am văzut poza și am citit regretabila întâmplare, am apreciat devotamentul și dedicarea portarului față de echipa sa, poate și datorită faptului că 99% din timpul cât joc fotbal sunt portar.
Știți că atunci când se scufundă o navă, ultimul care o părăsește ar trebui să fie comandantul? De ce oare?…
În Biblie găsim scris: fiecare să rămână credincios lucrului încredințat lui (1Corinteni 4:2). Asta e esența până la urmă.
Da, mulți oameni ne vor dezamăgi, dar asta nu justifică să ne lăsăm responsabilitățile încredințate de Marele Antrenor, în cazul de față poarta goală. Când știi că ești singurul portar, nu poți fi iresponsabil… chiar dacă în ceață, în vremuri tulburi se vede adevărata credincioșie a celor apropiați iar în poziții de conducere și autoritate se vede adevăratul caracter…
Până la urmă oricât de devotat și implicat ai fi, oamenii te uită. Dacă și Iosif a fost uitat și câte a făcut Dumnezeu prin el pentru Egipt? (Exod 1:8 – „Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat, care nu-l cunoscuse pe Iosif” – adică nici nu l-a interesat să știe ceva despre el… vi se pare familiar?)
Dar până la urmă nu de la oameni așteptăm răsplata, deși aprecierile sincere ne încurajează să mergem înainte de cele mai multe ori…
Există un imn plin de adevăr care ne încurajează să avem priorități corecte:
Precum trec stelele strălucitoare
de raza soarelui dimineaţa,
Aşa vei trece de-aici lăsând toate
dar, ce lui Isus ai făcut, va sta.
Asta rămâne nu vestejeşte,
ce pentru Isus ai făcut va sta
Căci tu vei trece de-aici lăsând toate
dar, ce lui Isus ai făcut, va sta
De lucrul tău altul se va bucura,
pe tine uitarea te va-aştepta,
Chiar de-ai semănat, tu nu vei secera
dar, ce lui Isus ai făcut, va sta.
Serv credincos, cel ce bine ai lucrat,
sub grele sarcini tu nu te-ai lăsat,
Te vei repausa dar ceea ce-ai plantat,
în veci va sta ce-n iubire-ai lucrat.
Plata cerească cea nemăsurată,
vor primi servii de la Împărat,
Nici un credincios n-a rămâne-afară,
n-a fi uitat ce aici ai lucrat.